Google+

Gânduri...

24.12.2016
Crăciun fericit!
 La mulţi ani!



27.12.2015
O parte din Reşiţa vazută de sus


25.12.2015
Crăciun fericit!


19.07.2015
UCM Reșița pe scurt
 Nu intru in detalii despre istoria uzinei pentru ca exista saituri bine documentate in acest sens, ci doar nu pot sa nu scriu cateva cuvinte despre uzina orasului Resita.
 UCM Resita a fost fondata in anul 1771 avand o identitate comuna cu cea a Combinatului Siderurgic (astazi TMK Resita), iar in decursul anilor a avut mai multe denumiri (UDR, ICMR...) dar si actionari si administratori printre care Auschnitt, Malaxa sau Statul Roman.
 Revolutia din 1989 a surprins uzina cu aprox. 14000 de angajati dar si ulterior cu expresia “... morman de fiare vechi” (citat din Petre Roman) anticipand parca situatia in care va ajunge intreaga industrie romaneasca (P. Roman a mai pierdut si pariul cu agricultura).
 Pana in 2003 compania a fost supusa mai multor activitati pioneresti de disponibilizari colective, de pseudo-greve cu pseudo-lideri de sindicat si a culminat cu “daruirea” ei prin “privatizare reusita” de catre Guvernul Nastase in anul 2003 cand mai ramasese cu 4000 de angajati si cu restrangerea dramatica a zonelor de interes industrial.
 Acesta este momentul bomboanei pe coliva puse de baietii destepti din politica si energie. De atunci pana azi firma a fost transformata in mai multe bucatele, evident fiecare cu conducerile lor ramanand totusi pentru brand compania de productie cu numele UCM Resita. Rand pe rand aceste firmulite au ajuns in insolventa sau au decedat, iar acum au mai ramas doar vreo 4 la numar (tot in insolventa).
 Se vorbeste foarte mult de vinovatia cumparatorului uzinei si aproape deloc de vinovatia majora a celor care au vandut compania care era in proprietatea Statului Roman.
 Am vrut sa se afle aceste lucruri despre prima uzina din Romania pentru ca orasul Resita si populatia lui s-a dezvoltat in jurul acesteia. Acum o buna parte din cei ramasi fara loc de munca au ajuns sa ingrijeasca batrani in Austria sau Germania, iar tinerii gata formati au fost preluati de firme din alte orase.
 Probabil ca este mai comod pentru geniile care au hotarat soarta industriei romanesti ca cercetarea si proiectarea in domeniul hidro sa se realizeze pe alte meleaguri, ca productia de motoare Diesel si navale sa se execute de firme straine, componentele pentru hidrocentrale sa se realizeze la companiile concurente din afara tarii. Cine stie de unde s-au gandit sa cumpere cuzinetii (care se fabricau la noi) si sper ca nu au pus gand rau si reductoarelor proiectate si executate intr-o companie care si inainte de 1989 avea capital si conducere vest-germana.
 Am vrut sa fie un ultim semnal de alarma tras inainte de a parasi orasul toti  specialistii formati in timp dar si pentru a nu se intrerupe o traditie care dateaza de peste 240 de ani.

Link-uri: http://www.ucmr.rohttp://www.hye.rohttp://www.resitareductoare.com; primul automobil romanesc

27.06.2015
Nostalgic?
   Curaţam morcovii pentru supă. De ce gătesc eu sâmbăta? Pentru că soţia (+Linda Motoiu) este uşor “plecată” prin drumetii, astăzi tot prin Retezat - cică undeva unde n-a mai fost şi e foarte frumos. Nu ştiu ce vreme e pe acolo dar la noi în oraş e faină, numai bună pentru a sărbători Zilele Reşiţei. O las pe fiică-mea să se distreze în capătul celălalt al oraşului şi ca să n-o deranjez cu prezenţa mea nu o să semnez condica la Smiley.
   Recunosc că motivul principal pentru care nu vreau să sărbatoresc este nostalgia, nostalgia trezită ieri de un articol al jurnalistului +Malin Bot , nostalgie redeşteptată astăzi de piesa “SlaveTo Love” (Bryan Ferry) auzită la un radiou din curte. Nu e firesc sa fiu nostalgic la gândul anilor ’80, dar nu merg la sărbatoare sa văd atâţia părinţi veniti in ţară să-şi bucure copiii, cheltuindu-şi banii câştigaţi cu uriaş efort departe de ei doar pentru că nişte penali şi-au bătut joc de oraşul lor, de ţara lor.



14.03.2015
Visuri...
Visul fiicei mele: Vreau sa traiesc intr-o Romanie curata!

Visul sotiei mele: Vreau ca poporul roman sa-si cunoasca adevarata istorie si sa fie mandru de radacinile lui dacice!

Visul meu: Vreau ca urmasilor nostri sa nu le fie rusine cu noi, sa ne respectam valorile, traditiile, obiceiurile, istoria, cultura adica sa ramanem un popor nu doar o populatie !

-vreau ca toti profesorii sa-si faca profesia cum stiu mai bine fara sa astepte spaga
-vreau ca toti medicii sa-si faca profesia cum stiu mai bine fara sa astepte spaga
-vreau sa reinvatam sa mancam sanatos
-vreau sa reinvatam sa trecem strada
-vreau sa reinvatam sa nu scuipam seminte pe jos
-vreau sa reinvatam ce e respectful
-vreau reinventarea bunului simt chiar si pe internet
-vreau sa reinvatam sa fim organizati
-vreau sa copiem de la altii doar ce e util, sanatos, legal, frumos
-vreau sa se relanseze agricultura romaneasca
-vreau sa se investeasca mai mult in turism
-vreau ca bacalaureatul sa fie doar examen de evalauare
-vreau o industrie puternica si competitiva
Vreau un proces moral televizat pentru cei responsabili: cu distrugerea agriculturii, industriei, a devalizarii bancilor, a mineriadelor, a crearii cuponiadei, cu  privatizarea fabricilor, a combinatelor, cu inventarea traficului de votanti si a spagii electorale etc.

M-am gandit bine:
NU vreau o Românie perfectă, nu vreau o ţară cu oameni perfecţi.
Dacă totul e perfect ce farmec mai are viaţa?

Chiar aşa...
vreau o Românie aşa cum poate ea sa fie, cu politistii ei, cu politicieni corupti, cu spagi electorale, cu copii de bani gata care circula cu 240km/h, cu mizerie prin parc sau pe strazi, cu gropi in drumuri, cu noroaie pe strazile laturalnice, cu functionari plictisiti, cu profesori universitari care asteapta spaga, cu medici care chiar primesc spaga, cu baietii destepti din energie, cu inca vreo 3-4 mineriade, cu cat mai multi revolutionari cu varsta de 20 de ani, cu o agricultura distrusa, sistemul de irigatii la fier vechi, cu uzinele si fabricile facute cadou si apoi lasate in paragina, cu combinate siderurgice demolate, cu corn si lapte, cu caini maidanezi lasati sa zburde liberi pe strazile patriei, cu Sarmisegetuza sau in curand fara ea, cu Rosia Montana sau fara istoria de 2000 de ani, cu lacrimi la bacalaureat, cu emisiuni cretine la TV gen “Frate pentru muma”, cu felicşi si patrici, cu mirciulici si gâzi, cu CTP-isti si ciuvici, cu “embrioni politici” si cu “avortoni politici” (orice asemanare cu Ponta si Antonescu e pur intamplatoare), etc.
Vreau aceasta Românie daca nu suntem in stare sa construim alta mai buna.


Reşiţa... 
un oraş în aşteptarea investitorilor
   Vedere de la un etaj zece


01.05.2014
Scularea la vatră
  Din nefericire si mie mi se pare o idee cretina ca in Europa de azi sa te lupti fizic, sa ai nevoie de "inrolati" desi eu mi-am "satisfacut" oarecum serviciul militar 9 luni.
Poate ca toti suntem lasi din moment ce nu am fost in stare sa ne aparam tara timp de 25 de ani in fata unei morti lente, programate, calculate de minti diabolice. Razboaiele astea sunt false, nu au o miza reala ci doar lupte de orgolii, nu ai sansa sa mori pentru o cauza nobila, ba chiar ar spune unii ca nu mai ai pentru ce sa mori ca tara asta Romania nu iti mai apartine si nu mai ai ce sa aperi. Era cat pe-aci sa mor ca prostu' in centrul Timisoarei in decembrie '89. La un moment dat din cauza socului de a vedea oameni impuscati la cativa metri de mine ma simteam vinovat ca eu am scapat, acum dupa ce am vazut ce s-a intamplat dupa revolutie, cu minerii care au desavarsit actiunile din '89, cu distrugerea industriei, agriculturii, invatamantului, sanatatii, cu manipularile din presa dar si cu multi cretini care cred in ele - nu ma mai simt vinovat ca traiesc.
Pe cine sa apar in afara de familie si cativa prieteni ramasi sa savureze vizual ruinele unei cetati cu foc continuu, pe bravii nostri parlamentari si odraslele lor, pe marii patroni imbogatiti din resursele acestui pamant sau din defrisari abuzive, pe cocalari si pitipoance?
Olimpicii se apara singuri ... plecand din tara.

>>>>>

20.01.2014
La coadă pentru preavize
Oraşul... ce este de fapt oraşul?
Blocuri, magazine, biserici, clădirea primariei, fântâna arteziană, chioşcul de ziare (cineva-mi şopteşte sfios... FABRICA), ori poate cele zeci de mii de suflete rătăcite? Cui ii pasă?
Răspunsul l-au găsit zilele trecute zecile de “anonimi” cu experientă profesională care aşteptau resemnaţi să-şi semneze decizia de preaviz.
Odată cu plecarea lor se stinge şi o parte însemnată a gândirii inginereşti autohtone.
Plutesc între lehamite, ură, revoltă, revoltă, revoltă..., sună interesant. Dar nu, bănăţenii sunt oameni răbdători, mai pot trăi încă 24 de ani în batjocură.
Omul... ce este de fapt omul?
E prea filosofică întrebarea aşa că răspunsul vine scurt şi la obiect:
Omul este un nimic fără de care escrocii ar fi nevoiţi să muncească!


Dacă ai rămas fără loc de muncă încearcă metoda descrisă în postarea de mai jos:



>>>>>



Republicat azi 06.12.2013
Poveste de februarie (sau Povestea porcilor)
           M-am nascut printre Carpaţi
 A fost odată ca niciodată, o ţară minunată cu munţi si ape repezi, cu cărbune si petrol. A fost odată….
 Aici m-am născut eu, prematur. La căpătâiul meu au fost trei ursitoare: una imi asigură protecţie, alta imagine, iar ultima bogaţie. Dintr-un tată pe picior de divorţ si o mamă minoră. Am fost ţinuta un an la incubator şi hrănită cu cornuri, lapte si apoi cu ouă. Am o familie numeroasă, cu unchi, matuşi si chiar o bunicuţă din partea mamei de care ascultă si mami si tati, nu-i ies din cuvânt. Sunt de viţă nobilă, ma trag din baroni.
 La împlinirea vârstei de un an am scos capul în lume (oarecum timid) si mi-am facut simţită prezenţa pe scena pe care voi evolua când o să fiu mare. Era în 2007 când tata a reuşit sa divoţeze şi să spună NU în loc de DA. L-am ajutat cu toţii, şi rude, şi prieteni şi ursitoarele mele.
 Au trecut anii şi am împlinit 5 ani de viaţă. Azi m-au botezat. Mama şi bunicuţa au pus mâna de la mâna şi mi-au făcut cadou o scufiţă roşie, de la tata am primit chiloţei galbeni (3 perechi, sa am de schimb când fac caca pe mine), iar unchiul de gradul doi din partea tatei mi-a dăruit cizmuliţele fermecate de culoare albastră.
 Bunicuţa (care nu locuieşte cu noi, fiind “săracă şi cinstită”) m-a povăţuit:
-Draga mea nepoată, acum eşti fată mare şi o să umbli singură prin pădure, să ai mare grijă că acolo locuieşte lupul cel rău şi puternic, să te fereşti de el! Spunând aceste vorbe pline de înţelepciune, bunicuţa plecă la casa din marginea pădurii să-şi odihnească oasele obosite şi să mai ticluiască ceva planuri de viitor.
-Mami, mami, dar unchiul nostru vânătoru’ nu mă poate apăra de lupul cel rău?
-Fata mea, unchiul tău e prea obosit să te apere de lup şi nici puşca nu-l mai ajută şi oricum e încolţit de lupii tineri şi justiţiari.
-Şi ce o să fac, o să mă descurc singură?
-Eşti prea mică pentru un război aşa de mare, dar nu eşti singură, suntem noi, familia ta, baronii şi ursitoarele, care ţi-au ursit să devii actriţă de telenovele pentru că nu eşti suficient de matură să joci în Actorul şi sălbaticii.
 Astea fiind zise, mi-am dat jos chiloţeii galbeni şi m-am îmbrăcat în pijamaua vărgată să dorm liniştită ştiind că ursitoarele veghează.
-Vise plăcute! Îmi spuse cineva.
 Din fericire aceasta poveste nu poate avea un final fericit.
 Orice asemanare cu personaje de basm este pur intamplatoare.
Concluzie:
Politica naste monstri.
Acum….. Scufita Rosie.

                           (Cristian Motoiu februarie 2011)
>>>>>


29.11.2013

Şi oraşele plâng câteodată…

  Nervos, supărat?
  Doar trist!
  De ce sunt trist?
Pentru că am sistemul imunitar slăbit; am corpul plin de viruşi, bacterii malefice si celule canceroase; am fost inconjurat si atacat fără avertisment.
Sunt defrişat şi fracturat ca după o baie în lacul cu cianură. Acum sunt gol în faţa voastră, nu mai am nimic.
Am strigat după ajutor, dar Făt-Frumos pe calul alb era acelaşi balaur cu şapte capete care a făcut trafic cu organele mele.
Nu mai pot să ma apăr, mă duc dragilor… eu mi-am facut datoria.
Nu vă las nimic moştenire, nici măcar memoria inginerilor si cercetătorilor care m-au crescut; balaurul mi-a luat tot.
Nu fiţi trişti, pentru că nu sunt singur - în situaţia mea mai sunt şi alte oraşe fanion ale industriei romaneşti doar că eu ieri am mai primit o lovitură pe care nu cred că o mai pot duce.  

                   Semnat, oraşul de provincie Reşiţa

P.S. Voi cei care-mi scrieţi necrologul s-o faceţi cu talent!



>>>>>

Tracii, Istorie Ascunsa

"Istoria antică a Europei ar trebui rescrisă! Înainte ca Roma să ia ființă, înainte ca Grecia să înflorească, neamurile traco-geto-dacice au stăpânit teritorii vaste din continentul european și și-au lăsat amprenta asupra întregii sale istorii...."
de Daniel Roxin



>>>>>  

Un comentariu:

  1. Ne lipsește două lucruri majore în România făcută din bucățile cotropite de dușmani neamului Geto-Daco-Trac.Vorbim aceiași limbă dar nu am învățat să comunicăm,pumnul în gură a fost mai degrabă un răspuns.Coerența este considerată căci tragi cu vorba fără să te opreşti,vorbeşti în prostie numai să acoperi pe cel din fața ta de dialog şi ești considerat deșteptul,ai câștigat partida,nicidecum coerența,analiza conversației.Cu acest sistem de învățământ arhaic de mii de ani de zile suntem victime şi nu putem să evoluăm colectiv,deoarece majoritatea contează,fiind manipulații crează dezordine şi noi toți plătim fiind împrejurul acestei gloate.

    RăspundețiȘtergere